“O jumatate de veac de iluzie si singuratate” de Adina Ene
Au trecut 50 de ani de cand traiesti tu cu tine, 50 de ani de experienta umana pe aceste meleaguri pamantene. 50 de ani in care nu ai avut timp si chef sa faci cunostinta cu tine, in care nu te cunosti, nu te recunosti, ba mai mult, te ascunzi tu de tine, te pacalesti ca esti mic/a si limitat/a, iti repeti ca depinzi de altii. Niciodata nu ai depins de nimeni, nu exista nici o scuza pentru nimic! Sunt doar inventii nepatentate. Ai venit singur/a si pleci singur/a – ce argument mai clar vrei? Suntem singurii raspunzatori de cum vrem sa traim, de cum vrem sa privim viata, intamplarile, oamenii, realitatile, universul, pe Dumnezeu. Spui ca unul sau altul te-au facut sa suferi, ca le-ai dat inima si ei nu te-au apreciat, nu te-au inteles. Cum pot altii sa te aprecieze cand tu insuti/ insati nu iti stii valoarea, daca tu singur/a nu esti constient/a de maretia ta? Cum pot altii sa te inteleaga cand tu alegi sa functionezi din rationamente inoculate si nu ai timp nici o secunda sa stai cu tine, sa petreci cu tine, sa te celebrezi cu sinceritate pe tine, sa vorbesti cu sufletul tau? Cum ar fi sa arunci in focul viu purificator toate valurile, cum ar fi sa arunci in focul trasmutarii toata minciuna? Cum ar fi viata ta fara toate minciunile marunte sau vitale pe care ti le spui de jumatate de veac? “Si la inceputul lumii nedreptatea a fost mica. Dar fiecare om venit dupa aceea a sporit-o cu ceva, gandind totdeauna ca nu avea mare insemnatate, si uite unde am ajuns astazi.” P.C.
Poate crezi ca ar fi pustiu, ca te-ai rataci… Insa te-ai intalni cu cel mai mare mister – cu tine! Si atunci busola ta interioara s-ar activa si drumul s-ar lumina, totul ar prinde sens. “Cunoscandu-te pe tine, vei cunoaste intreg universul”. Ar fi totul in tine, nimic in afara ta si nimeni nu ar mai indrazni sa te jigneasca, nimeni sa iti conteste virtutile, nimeni nu ar mai putea sa iti rapeasca bucuria, puterea, jocul, nu ai mai avea nevoie de aplauze si confirmari, de vorbe poleite, ai avea voie sa razi de solemnitate, de seriozitate, de gravitate.
Cum e omul in esenta lui: zeu sau demon, sfant sau criminal, maretie sau ignoranta si micime? Cand oare vom intelege ca alegem in fiecare secunda constient sau inconstient, ca alegem si cand alegem sa nu alegem? Cand oare vom intelege si vom simti ca Dumnzeu cuprinde totul, ca Dumnezeu nu judeca nimic, ca Dumnezeu nu e dogma, ca Dumnezeu nu impune conditii, ca El nu poate fi limitat? Cand oare vom gasi curajul in noi – fie doar si pentru a patrunde in adancurile fiintei spre a ne intalni cu fricile noastre cele mai mari, cu ororile cele mai de temut? Abia atunci vom iesi vii, renascuti, invingatori din noaptea cea mai intunecata a sufletului.
Te prefaci ca stai bine material si iti e suficient, te prefaci ca esti aliniat/a, te simti “saracul om bogat”. Esti apreciat/a, invidiat/a, esti luat/a in seama, esti important/a pentru cateva persoane pe care le-ai ales din multime ca sa le demonstrezi si in fata carora sa te autoflagelezi, pentru care sa te sacrifici. Le-ai ales pentru ca mintea ta a analizat ca pe acele persoane le poti convinge usor, ajunge sa porti cateva masti, daca nu te obliga ei sa iti “cumperi” cateva masti si ei te incadreaza in sablon, deci nu prezinti pericol si esti acceptat/a. Acele persoane sigur isi pun si ele mastile – zambitoare, neutre, folosesc adesea vorbe dulci care nu costa nimic.
Daca cineva nu te apreciaza, daca nu te aproba sau e diferit poate fi considerat dusman, e impotriva ta, are defecte, alegi sa il indepartezi din calea ta, nu mai are ce cauta in preajma ta pentru ca iti strica imaginea, alegi sa il/ o judeci, sa il pedepsesti cu indiferenta, stigmatizare sau …gasesti tu cum. Daca acea persoana este o oglinda a unei parti importante din tine care striga sa fie vazuta? Daca acea oglinda e un cadou pentru intregirea ta? Daca esti considerat de univers suficient de matur si capabil sa incorporezi si sa iti amintesti invatatura si tu alegi sa te pui pe picioarele din spate? Ce altceva e posibil?
Te iubesc, omule, si iti multumesc! “Cine iubeste asteptand o recompensa isi pierde vremea.” Fara tine nu ar fi nimic la fel, fara tine poate nu as existat chiar eu aici si acum, asa cum sunt: fiinta infinita, plina de calitati si defecte, cu lectii de iubire si lectii de neiubire bine invatate. Iubirea ta m-a facut sa cred si sa caut Iubirea cea mare, fara conditionari si fara limite! Iti urez drum luminat si pavat cu gratie divina!
Adina Ene – 0724.226.999
adinaaaa@ymail.com
Consilier Dezvoltare personala (formare psihanalitica si spirituala)
Seri de meditatii & miscare comstienta, Terapii Alternative
Practician Terapia cu Ingeri (Certified Angel Practitioner by Charles Virtue)
