Emisiunea “Meditatia saptamanii” din 7.04.2015 cu Stefan Pusca

Astazi vreau sa discutam un subiect pe care eu il consider interesant si util pentru practicantii meditatiei, si anume: care este diferenta intre ganduri si emotii.

Aduc acest lucru in discutie, fiindca in tratatele vechi meditatia este definita ca “linistirea modificarilor mintii”. Intre timp noi am ajuns sa sesizam diferenta intre mintea rationala (care opereaza cu ganduri) si sistemul nostru de ghidare emotionala (care opereaza cu emotii).

Iata ce intelegem, de regula, prin ganduri: imagini, amintiri, convingeri si reflectii care plutesc in minte si care adesea pot activa emotiile.

Emotiile sunt tipare de reactie a noastra la evenimentele din “lumea reala”, fara sa fie exprimabile complet prin ganduri. Emotiile sunt starile care “ne pun in miscare”. Ele sunt mai degraba combustibilul potrivit pentru gandurile noastre. Potrivit psihologilor exista cateva emotii fundamentale si orice alta emotie am trai, ea se poate reduce la o combinatie a emotiilor fundamentale. Emotiile fundamentale corespund stimulilor fundamentali din viata noastra si anume: amenintari, obstacole, castigul sau pierderea unui obiect de valoare, inghitirea accidentala a unui obiect care ar putea fi nepalatabil sau otravitor, a fi membru intr-o comunitate, a explora un teritoriu nou, necunoscut, sau a face fata la un eveniment neasteptat.

Daca stam sa ne gandim bine, realizam ca acesti stimuli despre care tocmai am vorbit, au fost fundamentali si in viata stramosilor nostrii si sunt la fel si in viata noastra. Vom dezvolta acest subiect pe larg intr-o emisiune urmatoare, fiindca intre emotii si meditatie exista o legatura foarte stransa. Un lucru interesant in legatura cu emotiile este ca ele se pot resimti (daca suntem foarte atenti!) in anumite parti ale corpului. Asta are insa o logica: deoarece emotiile “ne pun in miscare” este normal ca ele sa contina senzatii de “tendinta de miscare”, micro-contractii care sa se simta intr-un anumit fel in partile corpului. Putem, daca vream, sa gandim emotiile ca niste “lungimi de unda” de reactie la ceea ce ni se intampla. Lunigmea de unda va dicta apoi si gandurile care ne apar in minte in urma emotiei respective. Nu putem avea emotia pe o anumita lungime de unda la un moment dat si gandul pe alta lunigme de unda. Gandurile noastre sunt intotdeauna in concordanta cu emotia pe care o traim in acel moment, dar asa cum spuneam mai devreme, ele pot fi si sursa unor emotii. Atunci cand gandul este o reprezentare a unei situatii din momentul prezent, el va declansa o emotie. Atunci cand gandul se refera la trecutul sau viitorul nostru, el este rezultat al unei emotii.

In legatura cu aceasta constatare, putem sa ne gandim la un exercitiu de meditatie foarte util (nu si usor la inceput, din pacate): putem sta intr-o pozitie lejera dar alerta si sa ne urmarim gandurile, exact asa cum urmarim un film pe ecranul televizorului. Vom privi fiecare gand, cu atitudinea unui spectator, si vom atasa in mintea noastra cate o eticheta acelui gand, “trecut” daca el se refera la trecut, “viitor” daca el se refera la viitor si “prezent” daca el se refera la prezent. Acest exercitiu, facut in fiecare zi, ne ofera multa detasare fata de toate provocarile vietii. Ca o observatie asupra sa, am sa va rog sa remarcati procentul de ganduri referitoare la prezent, fata de cele referitoare la trecut si viitor…

* Exercitiul ne aduce aminte de practica zen, lucru care ma face sa spun cateva cuvinte despre aceasta metoda de meditatie straveche, acum cunoscuta in toata lumea: initial zenul a fost un curent budist indian. Numele sau era Dhyana (care insemna “meditatie”) si a fost adus in China de catre celebrul calugar Bodhidarma. Idea de baza a zenului era ca se poate ajunge la iluminare prin meditatie sau printr-o experienta spirituala numita SAMBODHI. Astfel venerarea unei divinitati nu mai era necesara pentru atingerea iluminarii. Bazat pe aceste idei se dezvolta mai departe secta Chan, varianta chineza a Dhyanei, care apoi s-a intins si in Coreea si Vietnam. Budismul Zen devenise religia favorita a clasei conducatoare japoneze, deoarece propavaduia acceptarea ordinii stabilite de conducator. De asemenea, Zen-ul a influențat foarte mult arta japoneza, atat cea laica cat si religioasa, a introdus ceremonia ceaiului si a sporit dezvoltarea artelor marțiale. Cu toate acestea Zen-ul nu avea un canon, si nici un alt fel de literatura decat acele culegeri de anecdote biografice ale maestrilor zenisti, deci o literatura deloc canonica. Dar, cu timpul au aparut culegeri de texte ce creau o mitologie in jurul maestrilor, istorisind faptele veridice sau inchipuite ilustrand o sintagma cu miez de ințelepciune ca invațatura. La sfarsitul perioadei Muromachi, budismul Zen capata o asemenea influența si dezvoltare, incat devine religie de stat. Au fost construite foarte multe temple Zen, numite ankoku-ji, de la noțiunea ankoku ce inseamna loc al pacii. Termenul “zen” este o prescurtare a cuvantului “zazen”. Zazen este compus din doua cuvinte: “za” – a sedea si “zen” – in mediatie, cufundare. Meditatia Zen (in japoneza: zazen) isi are originile in budism. In exercitul zazen se disting trei elemente fundamentale: respiratia, pozitia corpului si atitudinea interioara.

1. Respiratia – inspiratia si expiratia trebuie ritmate. De cele mai multe ori practicantul recurge la numararea acestora in gand pentru eficienta meditatiei.

2. Pozitia corpului – practicantul se aseaza cu picioarele incrucisate, avand piciorul drept sprjinit pe coapsa stanga, iar pe cel stang pe cea dreapta. Scopul acestei pozitii este relaxarea corpului. Privirea este fixata asupra unui obiect. Prin acest act se urmareste evitarea ratacirii privirii.

3. Atitudinea interioara – practicantul trebuie sa ramana impasibil fata de toate gandurile. Chiar daca este asaltat de diverse ganduri, imagini, el trebuie sa se rezume la simpla atitudine de observator a lor. Constiinta trebuie „golita” pentru a se ajunge la starea de „constiinta pura”. Ajuns la aceasta stare dobandeste linistea interioara. Aceasta stare poarta numele de munen-muso, ceea ce inseamna “fara notiuni si fara ganduri”. *

Cred ca mica mea divagatie despre zen a fost suficient de lunga, acum am sa va propun un nou exercitiu de meditatie, de asta data referitor la emotii. Iata in ce consta: pe parcursul unei zile noi traim o succesiune de emotii. Nu exista moment al zilei in care sa nu fim sub influenta unei emotii. In faza sa initiala exercitiul va propune sa constientizati emotia momentului respectiv si sa va spuneti in gand daca este pozitiva sau negativa. Aici nu vreau sa intru in nici un fel de discutie despre ce anume este pozitiv sau negativ in lumea asta, si dupa ce criterii judecam acest lucru. Ganditi-va pur si simplu subiectiv daca emotia respectiva vi se pare intr-un fel sau altul, si etichetati-o ca atare.

Dupa ce va reuseste prima faza a exercitiului va propun sa treceti la a doua: sa DENUMITI fiecare emotie pe care o traiti pe parcursul zilei (de cate ori va amintiti despre exercitiu, bineinteles!). Astfel veti deveni si mai constienti de emotiile pe care le traiti. Apropos: cam cat la suta din emotiile unei zile vi se par pozitive si cat la suta vi se par negative? *

Si acum vom trece la meditatia saptamanii, pe care o vom face impreuna in cateva zeci de secunde. Ea se poate face in pozitie culcat sau sezand pe scaun si paote tine loc cu succes “incalzirii” pentru meditatie despre care am vorbit in primele emisiuni. Este vorba de un exercitiu de resetare a unor facultati ale organismului care foloseste puncte din metafizica traditionala indiana (asa numitele MARME), pe care va trebui sa le constientizati in ordinea pe care o voi citi, pentru a obtine de fiecare data efectul mentionat:

-varfurile degetelor de la picioare pentru ca picioarele sa fie pe sol

-gleznele pentru libertatea de a sari inainte

-genunchi pentru presiunea cauzata de mentinerea corpului intr-un singur loc

-varfurile degetelor pentru brate si incheieturi

-cocisul pentru zona anusului si partea inferioara a spatelui

-abdomenul inferior pentru respiratie adanca

-buricul pentru zona aparatului reproducator

-stomacul pentru digestie si organele interne

-inima pentru a relaxa muschii pieptului

-interiorul gatului pentru a semnala cefei si moliciunea gatului

-buzele pentru a elibera tensiunea din maxilar

-varful nasului pentru a deschide zona sinusului si pentru a ne elibera de manie

-ochii pentru miscarile interioare si pentru a relaxa tamplele

-al treilea ochi (Ajna chakra) pentru a fi receptiv

-fruntea pentru a renunta la griji si tensiunea excesiva

-varful capului pentru a relationa cu tot corpul

A doua meditatie pe care o vom face azi impreuna este o meditatie foarte simpla si eficienta pentru energizare. Ea presupune un exercitiu de respiratie foarte usor de facut, combinat cu un exercitiu de constientizare a senzatiilor. Va trebui sa inspiram pe durata a trei timpi (pe care ii numaram in gand, fara a forta in nici un fel durata respiratiei) si apoi sa respiram pe sase timpi, timp de zece respiratii. Pe tot parcursul exercitiului vom fi atenti la senzatiile pe care le avem in abdomen. Exercitiul ne va da o mai mare stabilitate psihica pe tot parcursul zilei. El se incepe cu o expiratie. Putem incepe…